Prezentare generală

Așezare. Componența

 

Situată pe meleaguri deosebit de frumoase, dealuri însorite și culmi zvelte, împădurite în mai toate anotimpurile. Pentru cei amatori de drumeții, puși pe descoperiri de meleaguri noi, neumblate și neatinse de vremurile moderne ori pentru cei în trecere prin satele încremenite în timp, satisfacțiile descoperirilor vor lăsa în urmă kilometrii făcuți spre această zonă.

 

Comuna Vultureni este situată în partea de sud-est a județului Bacău. Din componența comunei Vultureni fac parte un număr de șaisprezece localități și anume: Vultureni, Năzărioaia, Dădeşti, Lichitiseni, Bosia, Ţigăneşti, Valea Lupului, Reprivat, Tomozia, Godineştii de Jos, Godineştii de Sus, Medeleni, Valea Salciei, Valea Merilor, Ghilăveşti și Dorneni.

 

Acestea prezintă condiții diferențiate din punct de vedere al posibilităților de dezvoltare în perspectivă, atât datorită unor factori naturali (situarea în teritoriu, resurse) cât și a nivelului actual de dezvoltare economică.

 

Geografia

 

Relieful Văii Berheciului. Parte componentă a Colinelor Tutovei, relieful este variat, având culmi deluroase monoclinale, prelungi, cu orientare NNV-SSE. Relieful tipic de cuestă s-a format în pliocenul inferior şi mediu, evoluând treptat.

 

Râul Berheci şi-a croit o vale îngustă şi lungă, versanţii dealurilor fiind neuniformi. La baza ravenelor şi a văilor torenţiale s-au format agestre din alternanţa pietrişurilor, nisipurilor şi argilelor.

 

 

Lunca este în mare parte colmatată şi inundată, fiind constituită din materiale aluvionare cu o grosime ce variază între 8-16 m.
Terasele sporadice, întrerupte din loc în loc, fac să apară numeroase rigole, ogaşe şi ravene. În dreptul comunelor Izvorul Berheciului, Vultureni şi Dealul Morii, alunecările de teren prilejuiesc scoarţei numeroase denivelări care pun în primejdie stabilitatea solului.

 

Din punct de vedere geologic, Valea Berheciului face parte din Podişul Central Moldovenesc, subunitatea Colinele Tutovei, a dealurilor pliocene, a zonei de lunci şi a depozitelor loessoide cuaternare. Pliocenul este reprezentat prin formaţiuni concordate, având o stratificaţie aproape orizontală şi cuprinzând următoarele etape: meoţian, dacian şi levantin. Meoţianul este reprezentat prin argile, marne şi nisipuri cu fosile de apă dulce.

 

Depozitele daciene sunt reprezentate prin pietrişuri şi nisipuri argiloase galbene-verzui, prafuri argiloase şi argile cu fosile. Levantinul este reprezentat prin argile marnoase intercalate cu nisipuri fine, iar când acestea sunt la suprafaţă, favorizează alunecările de teren. Cuaternarul este format din depozite aluvionare, constituite din nisipuri şi pietrişuri, peste care se află o cuvertură groasă de depozite loessoide, ele acoperind depozitele pliocene.

 

Clima

 

Valea Berheciului se încadrează în sectorul cu climă continentală, unde media temperaturii anuale este mai mare de 24 grade C. În sezonul rece, pe luncă şi văi, în timpul nopţii, se produce o stratificare stabilă a aerului cauzată de acumularea şi reţinerea aerului rece şi dens, fapt care determină o temperatură mai scăzută decât pe versanţi. În timpul zilelor senine de vară, solul şi aerul se încălzesc excesiv pe fundul văilor afluente, determinând temperaturi ridicate pe văile respective, în comparaţie cu versanţii.

 

Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 440-500 mm., în nord fiind între 500-540 mm. Ploile sub formă de averse cad în jumătatea caldă a anului. Relieful fragmentat şi vântul din nord fac să fie neuniform stratul de zăpadă.

 

Apele curgătoare

 

Berheciul izvorăşte de sub dealul Rai de la nord de Obârşia, primeşte ca afluenţi pe stânga Băimacul, Mârza, Glodul şi Bălăiţa, trece pe lângă satele Tarniţa, Onceşti, Tomozia, Reprivăţ, Vultureni, Bosia, Lichitişeni şi curge pe teritoriul comunei învecinate Dealul Morii, continuându-şi cursul până dincolo de localitatea Berheci.

 

De pe partea dreaptă primeşte afluenţii Godineşti şi Găiceana, curgând la vale până dincolo de Berheci, la capătul dealului Corcioveni, unindu-se cu Zeletinul. În timpul primăverii, când se topesc rapid zăpezile şi în timpul verii cu ploi torenţiale, Berheciul se revarsă, provocând mari pagube culturilor, aşezărilor omeneşti şi căilor de acces.

 

Solurile

 

Sunt cele de interferenţa zonei cernoziomului levigat, ce cuprinde partea mijlocie şi inferioară, cu zona solului brun de pădure tipic podzolit. Interzonal, apar şi solurile negre de fâneaţă, nisipoase şi aluvionare. Stăvilirea procesului de eroziune se impune printr-o serie importantă de lucrări de terasare a versanţilor, plantaţii de păduri şi viti-pomicole, lucrări de ameliorare a păşunilor, iar în luncă, desecări, îndiguiri, irigări etc.

 

Vegetaţia

 

Văii Berheciului cuprinde două unităţi distincte, silvostepa şi pădurea. Pajiştile de silvostepă sunt formate din păşuni cu o producţie mică. Pădurile care ocupau suprafeţe întinse, cu arbori seculari, au fost defrişate în mod neraţional. Lunca apare ca pâlcuri de varietăţi de salcie, plopi şi arini. Nuielele de răchită au fost folosite pentru împletirea de coşuri şi panere, fiind utilizate în cadrul gospodăriilor, la strângerea recoltelor. Tot aici se întâlnesc stuful şi papura, folosite ca învelitoare pentru anexele gospodăreşti.

Înapoi


GAL Colinele Tutovei