Etnografie

Principala caracteristică etnografică a aşezărilor din centrul Colinelor Tutovei, unde se încadrează şi satele comunei Vultureni, este aceea că acestea au fost la început răzeşeşti. Colinele Tutovei reprezintă totodată cel mai vechi şi mai compact ţinut răzeşesc al Moldovei medievale.

 

O a doua caracteristică o putem defini pe aceea că aici s-a păstrat un înalt grad de ruralism, datorită faptului că în interiorul colinelor nu au existat şi nu există nici în prezent civilizaţie urbană, oraşele fiind dispuse la periferia colinelor, unele în zona extracolinară, ca de exemplu Tecuciul la sud, Adjudul şi Bacăul la vest, Bârladul la est şi Vasluiul la nord-est. Influenţa oraşelor asupra evoluţiei vieţii rurale a fost minimă datorită drumurilor impracticabile, mijloacele de transport greoaie, lipsa în totalitate a căilor ferate.

 

 

Dispunerea reliefului sub formă de coline şi văi pe direcţia NNV-SSE, a avut mare influenţă asupra tipurilor de sate care au luat fiinţă aici. Relieful pe care se află amplasate vetrele celor 16 sate ale comunei Vultureni este foarte variat, cuprinzând următoarele categorii mai importante: platouri şi versanţi cu pante foarte mici, terase şi şesuri, conuri de dejecţie etc. Cele mai frecvente tipuri de sate întâlnite pe aceste forme de relief sunt cele de tipul: răsfirat, adunat, şi risipit.

 

Aşezările care urmează linia căilor de comunicaţie sau a văilor, sunt cele mai răspândite şi formează tipul special de sate răsfirate-liniar. Aceste tipuri de sate se întâlnesc pe văile secundare ale afluenţilor Berheciului.

Numai pe un singur afluent al Berheciului, de pe partea dreaptă, Godineşti, au luat fiinţă un număr de şapte sate, începând cu Năstăseni (comuna Parincea) şi continuând cu Valea Sălciei, Valea Merilor, Godineştii de Sus, Godineştii de Jos, Reprivăţ, Gura Ţigăneşti. Toate fiind localităţi mici şi mijlocii, au apărut în epoca medievală târzie sau în cea modernă. Alte trei localităţi, Valea Lupului, Ţigăneşti şi Gura Ţigăneşti au luat fiinţă pe un alt afluent mai mic decât Godineşti. Amplasarea aşezărilor medievale şi din epoca modernă s-a făcut în strânsă concordanţă cu mediul şi condiţiile naturale specifice bazinului mijlociu al Berheciului.

 

Al doilea tip de sat, cel adunat, se întâlneşte acolo unde suprafeţele întinse au permis aceasta, alteori şi suprafeţele mai înclinate au permis extinderea aşezărilor. Tipul de sat risipit este întâlnit sporadic în bazinul mijlociu al Berheciului.

 

Unele sate vechi de răzeşi, apărute în evul mediu moldav, s-au format în locuri mai retrase, spre codri, în bazinetele de recepţie a pâraielor, pe terenuri accidentate, pentru a se feri de drumurile intens circulate şi de şesurile expuse inundaţiilor. Acestea sunt satele din imediata apropiere a culmilor dealurilor, Dădeşti, Năzărioaia, Ruget ş.a.

 

Numărul aşezărilor de terasă este mic, deoarece constituţia litologică nu permite amplasarea acestora în acest tip de spaţiu. Dacă în comuna Vultureni nu avem exemple de aşezări de terasă, ele au existat în aval, la Dealul Morii şi în amonte, la Tarniţa.
Aşezările situate la piciorul pantei ocupă uneori şesul aluvionar al Berheciului, cum ar fi satele Onceştii Vechi, Tomozia, Vulturenii şi Bosia.

Înapoi


GAL Colinele Tutovei